Proba teoretica pentru permisul auto, pe calculator

Cei care doresc obținerea permisului de conducere vor susține proba teoretică într-un nou sistem. Ministrul secretar de stat din cadrul Ministerului Administrației, Victor Paul Dobre a anunțat că examinarea se va face electronic. „Sperăm ca până la sfârșitul lui 2007 să introducem au nou sistem de organizare a examenului teoretic pentru obținerea permiselor de conducere. Este vorba despre un sistem informatic, se va folosi calculatorul. Candidatul va vizualiza întrebările pe un ecran și le va bifa cu ajutorul unui joy-stick, iar finele examenului se va afișa imediat nota obținută”, a spus Dobre. Secretarul de stat a anunțat că acest sistem va fi aplicabil spre sfârșitul anului pentru că, în momentul de față, specialiștii lucrează la crearea unui soft care să permită susținerea examenelor pentru permisul auto în acest fel.


Vine campania electorală: pensionarii mitingiști au primit promisiuni de „puncte” și bilete la băi

Ministrul muncii a declarat la Galați că va propune Guvernului majorarea alocației pentru biletele de odihnă și tratament, dublarea punctului de pensie pentru agricultori și creșterea cu până la 50% a valorii punctului de pensie pentru cei care au lucrat în condiții grele de muncă.

Potrivit ministrului muncii, revendicările pensionarilor gălățeni, care au mărșăluit, pe 26 mai, pe străzile orașului cerând pensii mai mari, au fost transmise Guvernului, care le-a aprobat și a determinat astfel începerea unor analize serioase asupra posibilităților de acordare a majorărilor cerute de vârstnici. Cea mai importantă propunere preluată de ministrul muncii este cea referitoare la majorarea substanțială a valorii punctului de pensie pentru muncitorii încadrați în grupe superioare de muncă. "Recalcularea pensiilor stabilite înainte de apariția Legii 19 nu a repetat influențele sporului la vechime cuvenit muncii în grupele superioare de muncă, grupa întâi și grupa a doua. Am propus Guvernului majorarea punctajului anual realizat până la data de 1 aprilie 2001 cu 50% pentru grupa I de muncă și cu 25% pentru grupa a doua", a declarat Paul Păcuraru. El a mai precizat că, pentru a acorda aceste creșteri, este necesară modificarea Legii 19. Potrivit ministrului muncii, o comisie tehnică lucrează deja la un proiect de modificare, astfel încât textul de lege să poată fi înaintat Parlamentului în septembrie. și pensiile agricultorilor ar putea crește semnificativ. „Am propus Guvernului să aibă în vedere acordarea pentru fiecare an realizat în cadrul fostelor Cooperative Agricole de Producție, pentru fiecare an de muncă realizat de țărani în aceste unități a unui punctaj de 0,57255 puncte în locul celui de 0,25 prevăzut în actuala reglementare. Este o soluție radicală în sensul că acest punctaj dublează punctajul și va trebui să vedem ce înseamnă impactul financiar pentru acordarea acestui punctaj pentru cei 900.000 de beneficiari”, a declarat sâmbătă, la Galați, ministrul Muncii Solidarității Sociale și Familiei, Paul Păcuraru.

Pensionarii săraci devin”dependenți” și primesc 200-400 lei pe lună
Ministrul muncii, familiei și egalității de șanse, Paul Păcuraru, a declarat, sâmbătă, la Galați, că pensionarii cu venituri mici ar putea beneficia de o alocație de dependență, cuprinsă între 200 și 400 de lei. Aceasta ar putea intra în vigoare de anul viitor. Proiectul alocației de dependență va fi înaintat Guvernului în cursul acestei luni. "Alocația de dependență, în sumă fixă, se va acorda persoanelor care au venituri sub un anumit plafon", a afirmat ministrul Paul Păcuraru. Acesta a explicat că plafonul convenit este venitul unei familii de pensionari, situat sub pensia medie pe economie. "Acum, plafonul este 350 de lei", a declarat oficialul guvernamental.

Conform aceleiași surse, dacă ar adopta acest proiect legislativ, România ar fi a cincea țară din Uniunea Europeană care ar introduce alocația de dependență, după Germania, Luxemburg, Danemarca și Franța.

șeful spionajului își asculta fiica atunci când se întâlnea cu iubitul

Subiectul fierbinte legat de interceptările, mai mult sau mai puțin legale, revine periodic în actualitate, provocând discuții aprinse atât în rândurile clasei politice, cât și în societatea civilă. Esența acestora ține de legalitate, precum și de faptul că, de multe ori, anumite interceptări sunt folosite în cu totul alte scopuri. Nu se știe cum va funcționa Autoritatea Națională pentru Interceptări. Deja s-au discutat mai multe modele. L-am reținut pe cel german, însă nu-i exclus să auzim și de cel francez, suedez ori chinez. Cert e un fapt: mai multe rechizitorii răsunătoare se bazează pe interceptări telefonice. Dacă ele sunt sau nu legale, decide Justiția. Deja instanțele au dat câteva verdicte care descurajează ascultarea fără mandat a convorbirilor. înainte de 1989, chestiunea era mai simplă. Securitatea nu dădea socoteală nici măcar unui judecător comunist. Telefoanele ori convorbirile din încăperi nu se ascultă de azi, de ieri. Serviciile secrete comuniste îi monitorizau pe cei bănuiți că atentează la siguranța statului socialist, pe potențialii agenți străini și pe disidenți. Mai puțin pe marii infractori de drept comun. Demnitarii comuniști erau la rândul lor atent supravegheați, pentru că Ceaușescu dorea să știe exact care-i sunt prietenii ori adversarii. Din acest motiv, sofisticate operațiuni ale Securității îi vizau tocmai pe politicienii comuniști de la vârf. Numai că, atunci când plantezi microfoane, poți avea surprize de proporții. Este și cazul generalului Nicolae Doicaru, până în 1978 șeful spionajului românesc, cel care a rămas cu gura căscată după ce a citit stenograma unei înregistrări realizate într-o garsonieră din București.

Jocuri operative costisitoare
Securitatea internă planta microfoane în locuințele celor pe care-i suspecta că „uneltesc” împotriva orânduirii socialiste. Toate aceste operațiuni, soldate de multe ori cu rezultate nesemnificative chiar și pentru o poliție politică care se agăța de orice fleac, antrenau un număr mare de ofițeri. Nu era vorba doar despre instalarea microfoanelor, ci și numeroase „jocuri” operative. De pildă, dacă într-o anumită locuință specialiștii Securității instalau microfoane, vecinii erau ținuți cu orice preț la locul de muncă ori îndepărtați de la domiciliu, pentru a nu fi alertați de zgomotul produs de găurirea pereților. în cazul în care vecinii nu puteau fi reținuți nici la serviciu, nici ținuți departe de locuință, erau chemați la secția de miliție sau la alte instituții, invocându-se tot felul de pretexte.

Eliminarea contracandidaților
și Direcția de Informații Externe (DIE) din cadrul Securității – mai pe înțelesul tuturor, spionajul românesc – a stat foarte bine la capitolul "microfoane", pe care le plasa în puncte strategice. în 1970, Nicolae M. Nicolae – ofițer deplin conspirat, care avea să devină mai târziu ambasador în SUA – a cerut conducerii DIE să introducă microfoane în anumite încăperi ale Ministerului Comerțului Exterior. Informațiile astfel obținute au fost folosite, în primul rând de către Nicolae, pentru a-și elimina contracandidații la funcția de ministru-secretar de stat, pe care a și obținut-o în iarna anului 1972. Omul nu era doar angajat al respectivului minister, ci, după cum spuneam, ofiter acoperit al DIE, motiv pentru care înregistrările cu pricina treceau mai întâi pe la el.

Ascultați ilegal de către DIE
Chiar și pe vremea regimului comunist, trebuia să fie îndeplinite anumite proceduri pentru ca Securitatea să poată planta microfoane. Arhivele relevă însă faptul că unitatea 0920 A, care se ocupa de supravegherea celor bănuiți că lucrează pentru serviciile secrete ale țărilor comuniste, „asculta” de multe ori fără mandat. în același timp, membrii de vază ai partidului comunist erau ascultați ilegal de către DIE. Tot fără mandat au fost înregistrate convorbirile unor cadre de nădejde ale Ministerului de Interne sau ale altor instituții importante.

Relații neprincipiale la CEPECA

în acea perioadă, s-au făcut o sumedenie de înregistrări, majoritatea în camerele de hotel ocupate de către cetățenii străini, însă nu a fost scutit de microfoane nici domiciliul unui general de Securitate din Brașov, pe nume Bolintineanu. și dormitoarele școlii de perfecționare a cadrelor superioare din PCR (CEPECA) erau împânzite de microfoane, pentru că ofițerii Securității doreau să înregistreze momente picante. Era vorba de relațiile „neprincipiale” dintre activiștii și activistele de partid.

Ambasade împânzite cu microfoane

La mijlocul anilor’70, personalul diplomatic de peste hotare era supravegheat permanent. în America Latină, de pildă, ambasadele române din Caracas, Quito sau Bogota erau înțesate de microfoanele plantate de către DIE. Cu aceleași dispozitive de ascultare au fost „dotate”, în 1977, și reprezentanțele diplomatice românești din Rabat, Alger, Tripoli, Ankara sau Viena. Nu se știe cu exactitate cine pe cine asculta și nici de ce, dar, cel puțin până în prezent, nu au ieșit la iveală documente care să ateste că această mare campanie de interceptare a convorbirilor a dus la vreun rezultat notabil.

Situații de-a dreptul ridicole
Există însă documente care atestă situații de-a dreptul ridicole. Așa cum s-a întâmplat la Ambasada română din Viena, atunci când soția ambasadorului a rămas mută de uimire atunci când a auzit un subaltern al soțului ei vorbind la un banal aparat de radio. în acel moment, femeia se afla la câțiva zeci de metri de încăperea în care-și desfășura activitatea respectivul funcționar. Microfonul montat de către DIE nu fusese bine acordat, de vreme ce a interferat cu aparatul la care soția ambasadorului asculta un program muzical austriac.

Nu este exclus însă ca ofițerii contraspionajului austriac să fi deținut receptoare mult mai performante decât cel al soției ambasadorului și să fi interceptat tocmai ce transmiteau microfoanele instalate de către români, pentru a-și supraveghea propr oameni. Nu ar fi nici măcar un caz unic în istoria recentă a spionajului.

Demnitari filmați în intimitate
Microfoane nu au fost folosite doar în ambasade, ci și în dormitoare. Așa s-a întâmplat în cazul soției lui Constantin Răuța, ofițer de Securitate trecut la „dușman”. Respectiva doamnă a fost înregistrată audio și pe peliculă în timpul unor momente intime alături de"Luchian". Cel din urmă era agentul Securității…Din punct de vedere operativ, utilitatea acestor înregistrări s-a dovedit a fi nulă.

în timpul anchetei declanșate dupa fuga lui Pacepa, a ieșit la iveală faptul că mai mulți demnitari comuniști au fost filmați, din ordinul conducerii DIE, în timpul unor partide de amor. Scandalul a fost unul de proporții, dar repede mușamalizat. Conducerea superioară a partidului comunist n-avea nevoie de crize pe care nu le putea gestiona.

Doicaru îl asculta pe Pacepa
în 1987, după ancheta pricinuită de fuga lui Pacepa, a ieșit la iveală faptul că oamenii din subordinea lui Doicaru au „introdus microfoane în locuințele sau birourile unor cadre cu funcții de răspundere în aparatul de partid și de stat”, consemnează un document al Securității. De asemenea, s-a ajuns la concluzia că Doicaru instalase microfoane chiar și în biroul subalternului său, generalul Ion Mihai Pacepa.

și Emil Bobu, cadru de nădejde al conducerii superioare a PCR, a ordonat interceptările unor convorbiri. Din dispoziția sa a fost instalată tehnică de ascultare la o discuție dintre un alt demnitar, Gheorghe Oprea, și cercetătorul Ioan Ursu. Subiectul: o lunetă de tip special. Bobu voia să demonstreze că staful conducerii Comitetului Național de știință și Tehnologie era plin de trădători. Operațiunea a fost atât de stupidă, încât documentele Securității nici măcar nu scot la iveală consecințele acestei acțiuni.

O altă inițiativă a lui Bobu a fost să asculte, în aprilie 1977, mai mulți activiști care criticau cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu, pentru a-și dovedi vigilența în fața „Conducătorului iubit”. înregistrările au ajuns la generalul Constantin Stoica. Acesta nu a fost deloc încântat de faptul că respectivele discuții au fost înregistrate, așa că a cerut explicații subalternilor. Bobu a bătut și el în retragere. Motivul: nu existau aprobări pentru o asemenea acțiune, iar scandalul iscat nu ar fi căzut tocmai bine nici măcar lui Ceaușescu.

Cea mai mare surpriză a lui Doicaru
Până la urmă, jocul de-a instalarea microfoanelor i-a adus lui Nicolae Doicaru cea mai mare deziluzie, lovindu-l tocmai în locul care-l durea cel mai tare.

Povestea a început atunci când locotenentul Sergiu Ioana îl urmărea pe un anume Andrei Manoliu. Acesta din urmă intenționa să emigreze în Israel și, probabil, la vârful DIE s-a înfiripat ideea ca Manoliu să fie racolat de către spionajul românesc, înainte de-a ajunge la Tel Aviv. Microfoanele introduse în locuința celui care dorea să emigreze au scos la iveală faptul ca bărbatul era vizitat de către o tânără cu care întreținea „relații anormale din punct de vedere sexual” sau că o antrena pe aceasta în „discuții neprincipiale”. Nu știm cu exactitate ce a vrut să spună locotenentul Sergiu Ioana în raportul său când s-a referit la „relații anormale”, dar bănuim. însă, atunci când s-a aflat cine e juna, Nicolae Doicaru a rămas fără grai. în acel moment, șeful DIE și-a dat seama că se confruntă cu una dintre cele mai mari probleme ale vieții sale, dar a „rezolvat-o” în scurt timp. Mai precis, atunci când s-a consemnat căsătoria Taniei Doicaru cu Radu Enache, activist al CC al UTC. Credem că nu trebuie să vă mai spunem că Tania era chiar fiica șefului DIE. înregistrările cu pricina au fost distruse din ordinul lui Nicolae Doicaru. Conform documentelor din arhive, acest episod, care poate sta oricând la baza unui scenariu de film, a fost relatat de către locotenentul Florin Mărgineanu comisiei care ancheta, în vara lui 1978, fuga generalului Pacepa.

Unde dai și unde crapă
La un moment dat, colonelul Marin Popișteanu a ajuns în posesia unor date care indicau faptul că Vladimir Pesceavski, consilier la Ambasada URSS din București, cunoscut în lumea agenților secreți și sub numele de"Petea", schimba informații secrete cu un anume Katze, diplomat american. Multe dintre aceste informații priveau situația din România. Analiza benzilor magnetice l-a dus pe Popișteanu la concluzia că rusul l-ar fi racolat pe american. Nu s-a grăbit să raporteze. Nu știm cu exactitate cum s-a sfârșit povestea, însă românii s-au făcut că plouă. Există consemnat în arhive faptul că până la urmă conducerea DIE, recte generalii Doicaru și Pacepa, au aflat despre relația rusului cu americanul de la un coleg al lui Popișteanu, dar nu avem nici o probă că cel din urmă ar fi fost deconspirat de către DIE ori de către Pacepa, după ce acesta a ajuns în SUA.

și alții plantau microfoane
Tot punându-și microfoane unii altora, șefii spionajului românesc au uitat probabil că și alte servicii secrete, din Vest sau din Est, erau specializate în acest domeniu. Așa se face că, din Asia până în America, ambasadele României au fost „penetrate” de microfoane instalate de către diverse servicii de spionaj, care, de multe ori, au fost descoperite doar grație întâmplării.

Lista e lungă, așa că o să consemnăm doar câteva cazuri. în 1975, la Ambasada României din Manila, înaintea unei vizite a lui Ceaușescu, s-au descoperit trei sisteme independente de ascultare. Un an mai târziu, într-un telefon de la Consulatul român din Toronto a fost descoperită tehnică operativă. în martie 1977, la Ambasada României de la Ottawa au fost găsite trei microfoane de mare sensibilitate, foarte bine mascate.

Tehnică de ascultare a fost depistată și la reprezentanțele noastre diplomatice din Moscova, Berlin, Addis-Abeba, Islamabad sau Canberra.

Melescanu sustine reinfiintarea Comisiei de la Cotroceni, in ciuda deciziei CCR

Ministrul interimar al justitiei, Teodor Melescanu, a declarat ieri ca nu este corect ca responsabilitatea urmaririi penale a unor ministri sa fie lasata doar sefului statului. El a pledat pentru necesitatea Comisiei de la Cotroceni, declarata neconstitutionala de CCR. Melescanu a afirmat ca „acea comisie îl ajuta pe presedinte. Sunt în favoarea unei comisii într-o forma care sa fie acceptabila si pentru Curtea Constitutionala, si pentru toata lumea”. în 27 noiembrie 2007, Curtea Constitutionala a decis, în unanimitate, ca prevederile din ordonanta Guvernului prin care s-a modificat Legea raspunderii ministeriale sunt neconstitutionale si s-a dizolvat Comisia de la Cotroceni. Curtea fusese sesizata cu o exceptie de neconstitutionalitate ridicata de Avocatul Poporului în cazul ordonantei de guvern prin care a fost modificata Legea raspunderii ministeriale si a fost dizolvata Comisia de la Cotroceni. Decizia Curtii desfiinteaza cu totul orice tip de comisie la Palatul Cotroceni care sa-l sfatuiasca pe seful statului în cazul anchetarii unui membru al Guvernului – fost sau actual -, dar pastreaza puterea sefului statului de a decide si anchetarea, si suspendarea unui ministru. în aceste conditii, presedintele României poate decide singur asupra unei solicitari de aviz pentru declansarea urmaririi penale a unui ministru sau fost ministru. Ministrul interimar al justitiei a transmis la DNA si DIICOT, în 22 ianuarie, actele primite de la Presedintie pentru începerea urmaririi penale împotriva a opt actuali si fosti ministri. Tot ieri, Teodor Melescanu a declarat ca a vazut proiectul Raportului Comisiei Europene pe justitie si a confirmat faptul ca lupta împotriva marii coruptii este una dintre prioritatile la care se refera documentul. El a mai spus ca nu crede ca la raportul din aceasta vara se va pune problema activarii clauzei de salvgardare. Raportul preliminar pe justitie al Comisiei Europene va fi prezentat luni la briefingul de la amiaza al Comisiei, a anuntat ieri purtatorul de cuvânt al executivului european.

Sinescu candideaza la Senatul UMF „Carol Davila” cu un dosar dubios

S-a declansat razboiul pentru ocuparea posturilor de conducere a Universitatii de Medicina „Carol Davila” din Bucuresti. Printre candidatii la Senat se numara si profesorul Ioanel Sinescu, in conditiile in care cariera sa universitara se bazeaza pe o lucrare care nu poate fi gasita in biblioteca. Activitatea stiintifica a acestuia a fost pusa sub semnul intrebarii in mai multe rânduri. Mai intâi a fost implicat in cazul fostului ministru al sanatatii Mircea Beuran, in anul 2003. La lucrarea acuzata de plagiat, „Ghidul medicului de garda”, care era de fapt o traducere dupa un ghid medical international, a colaborat si Ioanel Sinescu la partea de urologie. Aceasta colaborare i-a adus sanctiuni administrative – suspendarea pe o perioada de doi ani a dreptului de inscriere in concurs pentru ocuparea unei functii de conducere, indrumare si control in invatamânt.

In dosarul cu care candideaza pentru rectoratul UMF, profesorul Sinescu a evitat sa aminteasca atat de aceasta colaborare, cat si de sanctiunile suferite. A doua culpa morala reprosata profesorului Sinescu este ca ar fi copiat fragmente si grafice dintr-un tratat american in lucrarea „Urologie clinica”, aparuta la editura Amaltea, in 1998. Profitand de scaparile legii romanesti a dreptului de autor, Sinescu a sustinut ca informatiile stiintifice pe care le-a preluat sunt general valabile, iar graficele nu au fost facute de el, ci de o… arhitecta. Un coleg de la Fundeni, unde lucreaza chirurgul, a condus Comisia de etica a UMF „Carol Davila” care a analizat „copiuta”. Universitate de varf, care pretinde ca vrea sa se afirme in topul institutiilor de invatamant din lume, „Carol Davila” si-a insusit aceasta concluzie.

Avansare in baza unei carti care nu exista la BN
In dosarul pentru titlul de profesor universitar al medicului Ionel Sinescu, pe langa „Urologie clinica” si cateva articole stiintifice, cu prea putine citari internationale, mai figureaza o alta lucrare, „Patologie urologica” (editura Amaltea, 1997). Aceasta piesa de baza in ascensiunea lui Sinescu ridica si mai multe semne de intrebare. Nici conducerea UMF „Carol Davila” si nici reprezentantii Ministerului Educatiei nu au reusit sa ne comunice codul ISBN al acestei lucrari. Se pare ca nici autorul acesteia, profesorul Sinescu, nu stie care este acest cod, pentru ca lucrarea este una dintre putinele din CV-ul sau la care nu a specificat codul ISBN. Inexistenta acestuia nu permite identificarea cartii in biblioteca. Colegii care ar dori sa consulte lucrarea si eventual sa conteste datele prezentate sau sa verifice daca nu cumva sunt „copiute” nu au cum sa gaseasca un volum fara ISBN. O carte fara ISBN poate fi modificata oricand, lucru care nu s-ar putea daca volumul ar fi fost arhivat la Biblioteca Nationala. Desi au luat cunostinta despre aceste lucruri, institutiile care au datoria sa verifice lucrarile din dosar, ministerul si universitatea, nu au facut-o. Reprezentantii Bibliotecii Nationale a Romaniei ne-au declarat ca aceasta nu figureaza printre lucrarile prezente in cataloagele bibliotecii. Nici macar editura Amaltea, la care a aparut lucrarea, nu mai gaseste niciun exemplar din aceasta.

Ministerul se bazeaza pe arhiva Bibliotecii Nationale
Daca lucrarea nu exista sau nu are ISBN, se pune in discutie promovarea pe baza acesteia. „Multe universitati, dupa ce au primit dosarul de la Ministerul Educatiei, pastreaza documentele de tip fise, procese-verbale sau referate, iar articolele, cartile, jurnalele se returneaza autorului”, a explicat Remus Pricopie, secretar de stat pentru invatamant superior in Ministerul Educatiei. Cu alte cuvinte, in cazul in care o carte nu are cod ISBN, cum este cazul lucrarii „Patologie urologica”, autorul ar putea s-o extraga din dosar si rescrie intre timp, fara niciun fel de problema. Conducerea UMF nu pare preocupata de aceasta posibilitate, sustinand ca a doua lucrare din dosarul de concurs al profesorului Sinescu poate fi considerata „Patologie chirurgicala pentru admitere in rezidentiat”. In acest manual, scris sub redactia prof. Nicolae Angelescu, prof. Sinescu a colaborat pe partea de urologie, dar nu apare ca autor pe coperta. Numai ca, din informatiile pe care le detinem, in acea perioada, candidatilor li se cerea ca in toate lucrarile din dosarul de avansare sa figureze pe coperta ca autor, coautor sau editor.

Atat universitatea, cat si Ministerul Educatiei ar trebui sa fie interesate in lamurirea neclaritatilor din dosarul unui cadru didactic reprezentativ, dar nu au facut nimic in acest sens. Reprezentantii Ministerului Educatiei sustin ca din dosarele din perioada cand dr. Ionel Sinescu a devenit profesor universitar se arhivau numai procesele-verbale si fisa candidatului, cartile si articolele returnandu-se universitatilor. Reprezentantii UMF „Carol Davila”, pana in momentul de fata, nu au reusit sa faca lumina in acest caz.

Șemineu rustic – idee de cadou

Nu e prea uzuală ideea de a oferi cuiva un astfel de cadou. Un șemineu rustic este deopotrivă scump la achiziție, voluminos și greu în cazul în care trebuie transportat. Mult mai ușor ar fi de oferit o cămașă sau un blender, însă….

Pentru cineva apropiat se pretează să oferim un șemineu rustic?

semineu rustic - exclusivdesignPărerea mea este că da. Dacă un prieten bun tocmai și-a propus să-și amenajeze casa și în plan are și un șemineu rustic, o mână de prieteni pot aduna o sumă consistentă pentru a achiziționa un produs de pe un  site de șeminee rustice sau de la un magazin de bricolaj. Ca și recomandare, ar fi de preferat ca un designer sau un specialist în construcții să indice specificațiile de amplasare și construcție pentru un șemineu rustic, un nespecialist putând genera probleme acolo unde există doar bune intenții.

E posibilă achiziționarea de pe net a unui șemineu rustic?

Într-o oarecare măsură, da. Însă online-ul reprezintă pentru o astfel de achiziție doar o sursă orientativă în concepția mea. Cel mai important lucru în astfel de achiziții este consultanța de specialitate oferită de un site serios de șeminee rustice. Practic, online-ul ajută într-o astfel de situație realizarea unei legături de business  între un potențial client și un furnizor de produse și servicii  de consultanță. Nu e suficient să cauți pe internet “semineu rustic pret” și cel mai avantajos produs să și apară în casa dumneavoastră. Eu pledez pe o relație corectă între furnizor – cel care vine, vede, măsoară spațiul și oferă o dimensionare corectă a șemineului rustic – și client, astfel încât o lucrare corect executată să fie o referință pentru alți potențiali clienți.

Online-ul oferă în acest caz avantajul identificării unei posibile soluții într-un domeniu de nișă  – cel al șemineelor rustice – astfel încât soluția tehnică să fie cât mai aproape de dumneavoastră.