Externe

Piata consultantei românesti – cataplasma la fatal picior de lemn?

Pâna in zilele noastre, consultanta a fost daca nu Cenusareasa desantata pe usa de serviciu pentru tomberoane a afacerilor autohtone, cel mult o supapa de privilegii, glorii, marire si ceva amor cu centrul al mai micilor centre de putere ale baronilor rosii, cum ii numeste UE pe profitorii revolutiilor din Europa de Est. Mai nou, sub presiunea realitatii inexorabile, configuratia in care se pliaza si consultanta se metamorfozeaza sub ochii nostri umezi si uimiti. Pe de o parte, nevoile incep sa se articuleze mult mai credibil si mai consistent, odata cu inerenta tendinta de externalizare profesionalista a serviciilor de profil. Pe de alta parte, intrarea in matca a sferei serviciilor presupune si o departajare mai judicioasa a competentelor si o eficientizare realista a strategiilor si proiectelor pe care si le formuleaza atât sectorul public, cât si cel privat.

Dupa toate probabilitatile, odata cu aparitia fondurilor structurale va fi loc berechet pentru toata lumea. Cu conditia minimala ca sa nu fie atât de multe capre ale vecinului sortite spre ineluctabila sacrificare! Un recent dosar special al bilunarului Biz (nr. 126/2006) pledeaza convingator in aceasta directie. Desigur, consultanta insasi mai are multe lucruri de clarificat in interior ca limpezime, ca domeniu, ca breasla, ca specializari predilecte, ca orientari strategice – cheie. Ancheta evocata anterior sustine ca „aderarea României la Uniunea Europeana va juca un rol important in acest sens”, adica al unei deschideri competitionale a pietei de consultanta din România.

Intre arta preventiei si urgenta terapeuticii
Altfel spus, dupa cum sustine Maksim Kaslli de la compania Deloitte, in cadrul aceleiasi anchete mentionate anterior, si pe meleagurile noastre, „alegerea unui consultant” devine deja similara cu „mersul la doctor”, adica realmente inevitabila, in situatii cruciale pentru soarta uneui firme cu pretentii. Odata cu extinderea potentialului pietei noastre interne, in perspectiva absorbtiei fondurilor structurale si de coeziune, este de prevazut ca potentialul pietei de consultanta se va extinde spectaculos. Nu la fel de sigur este ca deturnarile de traiect, amatorismul, cumetriile garnisite ideologic sau de-a dreptul impostura vor disparea ca prin farmec. Un semnal pozitiv il va constitui, totusi, modificarea perceptiilor, sub presiunea exigentelor Comisiei Europene, exigente ce se vor poticni neindoielnic, de multe bariere, dar care vor impune treptat: afirmarea celor cu adevarat utili, a formatorilor de parteneriate reprezentative, solide si coerente, apte, ca de la cristalizarea marilor proiecte pâna la multiplicarea inrâuritoare a efectelor benefice, sa stabilezeze favorabil nu numai o piata (vag reglementata autentic din punct de vedere valoric), dar si sa produca efectele economice scontate.

Odata cu transferul guvernamental românesc de prerogative catre Bruxelles, o simpla multiplicare in gol – inmultirea palariilor institutionale si insinuarea perfida a noi retele semi- sau mascat clientelare, fara mutatii de fond, nu vor fi in masura nici sa atipeasca vigilenta cerberilor europeni, nici sa solutioneze expectatiile cetatenilor insetati de trecerea, in fine, de la vorba la fapte. Ar fi de asteptat macar o intrare in normalitatea europeana, pur si simplu, o reducere a tensiunilor pseudo-concurentiale, o segmentare eficienta, fara demagogice cerbicii sau parti-pris-uri care sa dilueze, de fapt, axul originar al refacerii si modernizarii la care România isi are intregul drept istoric si moral sa ia parte. Accesarea programelor cu fonduri europene post-aderare nu e decât un singur pas, dar important, al acestei noi progresive validari a accesului in marea familie europeana.